căutare personalizată

Viena

 

Muzeul Globului
Globenmuseum

 

Adresa: Palais Mollard-Clary - Herrengasse, 9 - A.1010 Wien

Metrou (U-Bahn): U3 - Herrengasse

Bus: 2A, 3A

 

Muzeul Globului de la Biblioteca Naţională Austriacă este considerat unicul de acest fel din lume. Sunt 240 de diferite globuri originale care includ :

  • globuri pământeşti
  • globuri cereşti
  • globuri ale Lunii
  • globuri ale planetei Marte
  • planetarii
  • lunarii

Vizitatorii pot studia etapele parcurse pentru construirea globurilor şi schimbările petrecute în cunoştinţele de cartografie şi cosmografie şi influenţa lor asupra lumii de-alungul secolelor.
Surse scrise de mână datând din epoca modernă timpurie stau mărturie existenţei globurilor în biblioteca imperială. Din păcate aceste globuri nu s-au păstrat. Se spune că exista o sferă inelară foarte frumoasă ţinută de figura sculptată a lui Atlas, făcută de Martin Furtenbach în 1535 pentru Raimund Fugger. Vincenzo Coronelli, celebru învăţat şi iscusit în confecţionarea globurilor, a avut contacte cu curtea Imperială şi personal cu împăratul Leopold I căruia i-a prezentat o pereche de globuri superbe, fiecare având diametrul de 110 cm. Globurile erau colorate cu grijă, decorate cu portretul împăratului şi dedicate în cinstea lui.Această pereche de globuri împreună cu perechea identică aflată în posesia lui Franz Stephan von Lothringen sunt înfăţişate în planurile marelui hol al bibliotecii imperiale, sub dom în biblioteca barocă ovală.
Achiziţionarea globurilor este menţionată în a doua jumătate a sec.19. O pereche de globuri făcute de Gerard Mercato (1541 şi 1551) a fost achiziţionată în 1875 de la un proprietar privat. Despre acestea s-a crezut în mod eronat că ar fi aparţinut împăratului Charles V.
Când Eugen Oberhummer, un geograf vienez, a făcut cercetări pe tema globurilor antice din Viena în 1921, s-au găsit următoarele: pe lângă cele două globuri gigant, aurite care decorează faţada holului mare deasupra intrărilor estice şi vestice (Gaea susţinînd pe cel terestru şi Atlas globul ceresc) şi cele două perechi de globuri ale lui Coronelli (cu diametru de 68 cm) între dom şi intrare, perechea lui Mercator de 41 cm. Diametru şi un glob ceresc de Gerard Valk (34 cm. Diametru), precum şi o pereche de globuri Blaeu (34 cm) şi două sfere inelare din sec.18 din camera praefecti.
Aceste obiecte au devenit parte a colecţiei geografice unde au rămas incognito în timpul dintre cele două războaie mondiale. Raportul anual al directorului pentru anul 1948 se referea la globuri ca fiind printre acele obiecte care rar sunt consultate de utilizatorii bibliotecii.
Interesul pentru globuri a crescut datorită lui Robert Haardt. Preocupările sale asupra posibilităţilor construirii globurilor a făcut ca el să fie interesat într-un context mai vast, introducând o renaştere în aplicarea globurilor.
Robert Haardt a fost ferm convins de valoarea didactică şi ştiinţifică a globurilor. Haardt nu a considerat globul doar o piesă importantă de colecţie pentru cercetare sau pentru istoria artei sau producţiei artistice ci el a fost convins de importanţa contemporană a globului în cercetare şi educaţie. Pornind de la ideea că globul este un model tridimensional adevărat şi fără distorsiune, el a început să adapteze modelele existente pentru a construi un nou tip prin care distanţele, unghiurile şi suprafeţele pot fi măsurate direct. Haardt a denumit acest instrument „ rolling globe” (globul care se rostogoleşte). Nu are axă şi este echipat cu înveliş transparent pentru măsurarea suprafeţelor, distanţei şi unghiurilor în km, grade şi mile englezeşti.
Între cele două războaie Robert Haardt cheltuise mult timp şi energie pentru a organiza un muzeu al globului. Nu a renunţat la aceste încercări nici în timpul celui de al doilea război mondial. El a cules informaţii despre globurile vechi, hărţi şi atlase geografice, ilustraţii şi fotografii şi chiar a găsit căile şi cerinţele de a împrumuta obiecte pentru muzeul globului din Viena pe care-l intenţiona să-l fondeze.
Imediat după terminarea războiului. Proiectul muzeului globului a fost reluat. Haardt a găsit mulţi suporteri, ca Hugo Hassinger, un profesor universitar, un specialist respectat în geografie istorică, care şi-a exprimat opinia favorabilă în diverse publicaţii şi a scris un memorandum adresat ministerului educaţiei, astfel netezind drumul spre un muzeu al globului care să fie pus ca expoziţie în apartamentul privat a lui Haardt, aflat în districtul 4 al Vienei, Gusshausstrasse 20. Între timp Haardt a reuşit să facă rost de câteva globuri remarcabile de la proprietari particulari, cel mai celebru exemplu fiind singurul glob terestru care a supravieţuit a lui Rainer Gemma Frisius, cu un diametru de 37 cm. Încet, încet muzeul lui Haardt se îmbogăţea fie prin împrumuturi de la instituţii publice, fie datorită achiziţiilor ministerului educaţiei. Robert Haardt nu a obosit niciodată să colecţioneze globuri indiferent că erau specimene individuale sau erau sub forma unor simboluri sau ornamente. A colecţionat şi literatură, cataloage, ilustraţii şi descrieri.
La 2 decembrie 1953, Ministerul educaţiei a hotărât să încredinţeze bunurile adunate Bibliotecii Naţionale Austriece. Când Muzeul Globului s-a stabilit la bibliotecă în 1954, 36 de globuri făceau parte din departamentul hărţilor.
La câţiva ani după războiul mondial II, ministerul educaţiei a considerat muzeul globului ca fiind „naţionalizat”. Astfel lui Haardt i-a fost foarte greu să se desprindă de el cu colecţia sa. În martie 1953, Rudolf Kinauer, directorul departamentului hărţilor, a hotărât să verifice bunurile de pe o listă pe care Haardt o dăduse ministerului educaţiei. Directorul general al bibliotecii a informat ministerul educaţiei că nu poate considera muzeul globului ca fiind o instituţie independentă de departamentul hărţilor datorită lipsei de personal şi a bugetului. Între 23 aprilie şi 5 mai 1954, au fost transferate 51 de lucrări de referinţă, 13 hărţi şi 10 portofolii conţinând ilustraţii.
Sărbătorirea deschiderii acestui muzeu unic internaţional cu 71 de exponate a avut loc pe 14 aprilie 1956. Globurile mai mici au fost puse pe mese de lemn, cele mai mari pe jos într-o ordine cronologică în funcţie de importanţa istorică. Între 1956-1986 s-au mai achiziţionat 74 de globuri. S-au făcut numeroase donaţii din colecţii particulare şi fonduri publice. 42 din cele 74 de globuri provin din donaţii, 27 au fost achiziţii şi 3 au fost obţinute la schimb cu alte articole.
În 1970 muzeul s-a mutat în noua locaţie. A fost redeschis la 7 martie după ce fusese închis timp de aproape un an de zile. Avantajul era accesibilitatea pentru public. În timpul unui program de renovare amănunţit, s-au spart pereţi pentru a crea 3 săli spaţioase pe două nivele legate printr-o scară în spirală.
Cele mai importante piese ale muzeului sunt:

  • cel mai vechi glob pământesc din 1536, produs de Gemma Frisius, doctor belgian şi cosmograf.
  • O pereche de globuri produse de Gerard Mercator, cel mai important cartograf al sec.16
  • În sec.17, Olanda deţinea poziţia de lider în producerea globurilor; 11 globuri de la familia Blaeu
  • Vincenzo Coronelli, veneţian care a produs cele mai frumoase globuri în timpul Barocului Timpuriu. Muzeul deţine 10 bucăţi.
  • Sudul Germaniei a influenţat producţia de globuri. Johann Gabriel Doppelmayr şi Johann Ludwig Andreae din Neurnberg au fost celebri cu globurile lor, la fel şi Matthaus Seutter care publica produse cartografice şi producea globuri.
  • Articole din sec.19, 20:
    • Globuri care se pliază
    • Globuri în relief
    • Globuri fără axă

Pentru prima dată, prezentările digitale vor produce o combinaţie ameninţătoare între vechi, obiecte de neatins şi modern, comunicaţii contemporane. Sunt parte a conceptelor artei didactice pentru a deschide publicului globurile vechi şi valoroase. Pentru a te introduce în domeniul ştiinţei globului, o prezentare pe un perete imens va informa vizitatorii despre muzeul globului şi obiectele din prima cameră. Terminologia de bază este explicată în limbile germană şi engleză. Vizitatorii vor putea alege un tur virtual în jurul lumii globurilor pe 3 ecrane interactive.

Ei pot alege între:

  • Istoria globurilor
  • Producerea globurilor
  • Folosirea globurilor
  • Globul Virtual

Vizitatorii vor avea posibilitatea să pună în mişcare, să acţioneze animaţii digitale la 2 staţii de lucru din aria expoziţiei şi vor vizualiza mai bine abordările fundamentale a ştiinţei globului:

  • Pământul văzut din cosmos, cum să faci o hartă a pământului şi cum să construieşti un glob cu aceste informaţii
  • Imaginea cerului noaptea: bazele pentru harta cerului şi cum sunt produse globurile cerului.
KHM

© 2009 HartaEuropa.com